- imprecáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. imprecáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. imprecáţiei; pl. imprecáţii, art. imprecáţiile (sil. -ţi-i)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
imprecáţie
Look at other dictionaries:
imprecaţie — IMPRECÁŢIE, imprecaţii, s.f. (livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conţine un blestem. – Din fr. imprécation, lat. imprecatio. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPRECÁŢIE s. v. blestem. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
blestem — BLESTÉM, blesteme, s.n. Invocare a urgiei divinităţii împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [acc. şi: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLESTÉM s. 1. imprecaţie,… … Dicționar Român
imprecativ — imprecatív adj. m., pl. imprecatívi; f. sg. imprecatívă, pl. imprecatíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IMPRECATÍV, Ă adj. Referitor la imprecaţie, cu caracter de imprecaţie. [cf … Dicționar Român
drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… … Dicționar Român
imprecatoriu — imprecatóriu adj. m. [ riu pron. riu], f. imprecatórie (sil. ri e); pl. m. şi f. imprecatórii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IMPRECATÓRIU, IE adj. (Rar … Dicționar Român
naiba — NÁIBA s.f. art. (fam.; adesea în imprecaţii) Dracul, diavolul. ♢ loc. adj. şi adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste măsură (de...). ♢ expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o păţi, a da de bucluc, a şi găsi beleaua. A da (sau… … Dicționar Român
alamă — ALÁMĂ, (2, 3) alămuri, s.f. 1. Aliaj de cupru şi zinc, galben auriu, maleabil, ductil, uşor de prelucrat, cu numeroase şi variate întrebuinţări în industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alamă (1); alămărie2. 3. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat… … Dicționar Român
caramba — CARÁMBA interj. (Liv.) Exclamaţie cu caracter de imprecaţie în limba spaniolă. [< sp. caramba]. Trimis de LauraGellner, 14.11.2008. Sursa: DN … Dicționar Român
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
futut — FÚTE, fut, vb. III. tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ♢ (În forma futu + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu , tu ) Formulă de imprecaţie (fútu ţi mama ta, fútu i mama lui, etc.). (din lat.… … Dicționar Român
